“Fiintele umane, care sunt aproape unice prin abilitatea de a invata din experienta semenilor sai, sunt de asemenea remarcabile pentru lipsa dorintei de a o face” – Douglas Adams
Oamenii s-au preocupat de cresterea vitezei cititului intr-un mod mai sistematic incepand cu anul 1925. Aceasta s-a intamplat o data cu primul curs formal de citire rapida desfasurat la Universitatea din Syracuze in America.
De multe ori in istoria scrisului, oamenii culti au cautat modalitati de imbunatatire a vitezei procesului de citire. De exemplu, pe la mijlocul anilor 1600, un om numit Antonio di Marco Magliabechi era capabil sa inteleaga si sa memoreze carti intregi foarte repede. In timp ce anul 1925 pare sa fie prima prezentare formala a cursului de Citire Rapida, mare parte din cercetarile in acest domeniu au fost conduse inainte de aceasta data. Emile Javal oftalmolog francez, a pus bazele Citirii Rapide prin experimentele cu privire la miscarile ochilor conduse in 1878. Javal a descoperit ca ochii se misca intr-o succesiune de miscari si pauze (fixatii) oprindu-se de aproximativ de 3-4 ori in timp ce citesc o linie de text. Doar in momentele in care ochii fixeaza cuvantul se poate face recunoasterea (intelegerea). Inainte de munca lui Javal se credea ca ochii se opresc pe fiecare litera sau cel putin pe fiecare cuvant in timpul cititului.
Descoperirea sa a fost fundamentala pentru ca a aratat cum campul nostru de focalizare (numarul de caractere pe care ochiul le poate recunoaste in timpul unei priviri) este mai larg decat se descoperise anterior. Daca ochii nostrii pot fixa un numar de cuvinte odata in mod firesc, natural atunci poate suntem capabili sa citim mai repede decat credem. Omenirii nu i-a luat prea mult timp sa puna la incercare limitele cunostintelor din acele vremuri si sa se preocupe de imbunatatirea ratei cititului. La inceputul anului 1894 au fost publicate articole in reviste precum: The Educational Review cu privire la avantajele si metodele imbunatatirii cititului.
In paralel cu interesul crescand si dorinta imbunatatirii vitezei cititului era educatia maselor de la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20. In acele timpuri literatura castiga rapid teren in America, atragand mai multi oameni catre citit pentru afaceri, invatat si pentru placerea personala.
Aceste cresteri nu au generat numai o mare crestere a cererii materialelor tiparite dar deasemenea a atras interesul cercetarii in domeniul citirii textelor. Lizibilitatea pentru tiparirile conventionale denota cum afecteaza caracteristicile fizice ale textului scris, factori ca: obosirea ochilor, viteza citirii si intelegerea. In timp ce publicistii au fost interesati de calitatea si aspectul materialelor tiparite, cercetatorii cititului s-au axat pe relatia dintre caracterele fizice ale textului si efectele sale asupra rezultatului final (obosirea ochilor, viteza cititului si intelegerea). Conceptul de citire rapida in acea vreme era concentrat foarte putin pe elemetele vizuale si perceptuale, dar concentrat mai mult pe efortul dedicat de catre cititor pentru a-l imbunatati.
Ulterior s-au obtinut progrese in domeniul Citirii Rapide de catre grupul United States Air Force. Descoperirile lor reprezinta prima folosire si acceptare la scara globala a fenomenului ce poarta numele de “Citire Rapida”, descoperiri testate prin experientele foarte riscante ale pilotilor. Tacticienii au observat ca unii piloti intampina dificultati in identificarea avioanelor la distante mari. Scopul grupului United States Air Force si a tacticienilor a fost de a imbunatati acuratetea vizuala a pilotilor. Psihologii si specialistii in educatie care lucrau la acel proiect au inventat ceea ce a devenit ulterior piatra de temelie pentru Citirea Rapida – Tachistoscopul. Tachistoscopul este o masinarie proiectata sa afiseze imagini pe un ecran la anumite intervale de timp. Experimentul a inceput cu afisarea imaginii marite a unui avion, urmarind ca imaginile sa se micsoreze treptat si rata afisarii sa creasca. Au ajuns la concluzia ca, prin antrenament, o persoana obisnuita poate identifica imagini minuscule ale unor avioane diferite atunci cand apar pe ecran cu o rata de repetare egala cu a 500-a parte dintr-o secunda.
Rezultatul are automat influente si asupra cititului, si de aici au inceput cercetari si in aria fenomenului citirii rapide folosind tachistoscopul. Folosind aceleasi metodologii ca si in exemplul cu avionul, United States Air Force a descoperit ca pot sa afiseze patru cuvinte simultan pe ecran cu o rata de cinci sutimi de secunda, cititorul intelegandu-le perfect.
Acest experiment a demonstrat clar ca prin vointa si munca, viteza cititului cat si procesarea vizuala se pot imbunatati. De aici urmatorul pas a fost sa diversifice antrenamentul ochilor si descoperirea de noi tehnici care sa contribuie la cresterea vitezei de citire. In cursurile care au mai urmat prin intermediul tachistoscopul, s-a reusit o crestere de la 200 la 400 de cuvinte pe minut. Partea proasta a lucrurilor era ca fara dispozitiv imbunatatirile scadeau rapid. Urmand descoperirile cu ajutorul tachistoscopului, Harvard University Business School a conceput primul curs insotit de filme ajutatoare, proiectat sa largeasca campul de concentrare al cititorului pentru a-i creste astfel viteza de citire. Inca odata concentrarea lor a fost pe procesarea vizuala. Folosirea masinilor pentru imbunatatirea vitezei de citire a fost specificul anilor 1940. In timp ce a fost stabilit ca viteza de citire poate creste cu 100%, rezultatele permanente trebuiau inca dovedite.
La sfarsitul anului 1950 a fost descoperita o modalitate portabila, manevrabila si accesibila in sprijinul acestui scop. Cel ce a descoperit-o de aceasta data a fost o profesoara pasionata de lectura si de stiinta ce se numea Evelyn Wood.
Evelyn Wood nu a contribuit numai la descoperirea unor metode revolutionare in domeniul Citirii Rapide, dar si-a dedicat viata avansarii cercetarilor in domeniul citirii si invatarii. Descoperirea sa revolutionara a survenit mai mult accidental. Dorea nespus de mult sa inteleaga de ce unii oameni au tendinta de a citi in mod natural foarte repede si se forta sa citeasca la randul ei foarte repede. A observat ca miscarea degetului de-a lungul randului pe care il citea atragea atentia ochilor si putea citi mai repede. Aceasta metoda ii poarta numele “Metoda Wood” A grupat metodele descoperite inainte cu cele concepute de ea si le-a transpus intr-o lucrare: ”Reading Dynamics, 1958”. Si-a facut debutul in “Discursul 21” la Universitatea din Utah. Doamna Wood a prezentat “Reading Dynamics” publicului in 1959 dupa ce a condus programul la Universitatea Utah timp de un an. S-a mutat la Washington DC unde si-a deschis primul institut care ii si poata numele: Evelyn Wood Reading Dynamics. Curand institutele sale se regaseau in toata lumea. Si-a vandut afacerea in 1967, dar a continuat sa si predea. A decedat in 1995 la varsta de 86 de ani. Experientele purtate in acest domeniu de-a lungul timpului au dovedit clar ca un rol important il joaca aici antrenarea ochilor si imbunatatirea procesarii vizuale.Metodele folosite (Tachistoscopul, cursuri insotite de film sau degetul de la mana) au ramas pentru noi astazi ca ajutor valid pentru dezvoltarea vitezei de citire.
Program curs
Fondator
De ce citire rapidă
Prezentare curs Învățare și citire rapidă
Portofoliu
Testimoniale
Preț
