Aminteşte-ţi cum te-ai simţit ultima oară când cineva te-a pedepsit. Cu o remarcă grea sau cu o interdicţie dureroasă. Aminteşte-ţi dacă ai avut imediat după aceea pornirea să comunici cu cel care s-a arătat necruţător cu tine – şeful, un client nemulţumit, un coleg, un prieten… Unul din părinţii tăi… Dacă ai simţit că îi doreşti prezenţa, dacă în acel moment ai avut sentimentul că omul respectiv îţi acordă înţelegere şi apreciere. Ai retrăit intens acea situaţie? Bun. Imaginează-ţi acum reacţia ta interioară amplificată de zece ori. De o sută. De o mie de ori. Ai izbutit? Înseamnă că tocmai ai înţeles cum se simte copilul tău atunci când îl pedepseşti.
Mulţi părinţi recunosc efectul devastator al pedepsei fizice sau verbale. Ştiu măcar în adâncul sufletului că strigătele de reproşuri, palmele sau loviturile – oricât de uşoare – îl învaţă pe copil violenţa, stârnesc frică şi suferinţă, împiedică receptarea şi asimilarea învăţămintelor folositoare, dar, mai periculos decât orice, distrug relaţia dintre părinte şi copil.
Sigur, a înţelege că disciplinarea care se bazează pe sistemul pedepsei nu e o soluţie reală înseamnă abia primul pas. Avem însă nevoie de metode eficiente, care nu sunt nici false alternative (pedepse mascate gen interzicerea privilegiilor pe care le are copilul), nici răsfăţuri nesăbuite cu efect dezastruos pe termen scurt şi lung. Pedepsele mascate sunt foarte asemănătoare cu corecţia fizică şi dau acelaşi semnal alarmant – părintele nu este interesat să descifreze nevoile neconştientizate care conduc la acel comportament şi profită de nedreptul avantaj de putere pe care îl are asupra odraslei. Nu desface nodul gordian, ci îl taie cu sabia. În plus pedepsele îi dau copilului impresia că cineva pe care îl iubeşte şi căruia îi acordă încredere vrea să-l facă să sufere. Acesta e un „mesaj” otrăvit, căci produce confuzia între durere morală şi dragoste.
Cel mai dezavantajos însă rămâne faptul că pedepsele spulberă ocazii perfecte pentru a trage învăţăminte şi pentru deprinderea unor noi şi benefice comportamente ale copilului. În locsă se concentreze asupra chestiunii legate de greşeala sa, acesta este stârnit de pedeapsă la scenarii de răzbunare sau de repetare a comportamentului, dar într-un fel în care să nu mai rişte să fie descoperit şi pedepsit.
Adevăratele alternative la pedepse sunt cele care ajută copilul să înveţe şi să crească sănătos emoţional, psihic. În viaţă sunt puţine bucurii mai mari decât aceasta – să-i îngădui copilului tău să descopere ce este iubirea.
Cum procedăm aşadar, ce gen de atitudini, de reacţii, de metode prevenitorii putem avea atunci când copilul greşeşte, iar tu rezişti tentaţiei de a-l pedepsi? Vom discuta pe larg într-un articolul viitor.
Fondator 
De ce Parenting
Prezentare conferințe 
Testimoniale
Preț
