Cele mai importante decizii pe care le poţi lua spre binele familiei tale
Unii oameni îşi propun să devină părinţi mai buni şi să-şi crească mai bine copiii. La urma urmei e vorba despre unul dintre cele mai importante roluri pe care le jucăm în viaţă. Reuşim sau nu?
Iată aici câteva simple sugestii practice şi eficiente pentru ca răspunsul la întrebarea de mai sus să fie “Da”. Îţi e teamă ca urmându-le să nu devii prea rigid, închistat, conservator, habotnic? Alege simplitatea. Foloseşte consecvent o regulă sau două, asta este cea mai puternică reţetă a succesului. Foloseşte-le zi de zi, măcar pentru câteva minute. În felul acesta regula cu pricina devine un obicei de familie şi are şansa să-ţi îmbunătăţeacă relaţia cu copilul. Sigur, ideile pe care ţi le propun sunt pentru a te gândi la ele, adaptează-le sau descoperă singur altele care se potrivesc familiei tale.
Caută să petreci cât mai mult timp cu putinţă alături de copilul tău. Fii atent unde şi în ce momente este comunicativ şi fii neapărat acolo. Zilnic. Poate că e vorba de bucătărie, la micul dejun, ori de drumul pe care îl faceţi spre şcoală împreună. Foloseşte şansa de a vorbi despre el, despre ceea ce îl preocupă. Ascultă-l cu adevărat. Comunică.
Fii atent la calitatea timpului petrecut cu copilul tău.
Cercetările arată că puştii noştri sunt mult mai receptivi cu cinci, zece minute înainte de a merge la culcare. Profită de asta şi creează un ritual de seară. Foloseşte acest răstimp ca să-ţi exprimi dragostea pentru copilul tău. Poţi să faci o recapitulare a zilei sau să ai o discuţie caldă cu el în timp ce îl ţii de mână şi îi spui cinci lucruri care îţi plac la el – câte unul pentru fiecare deget pe care i-l mângâi, i-l săruţi.
Găseşte-ţi întotdeauna timp pentru copilul tău. Nu există scuze, nici legate de serviciu, nici de orar încărcat, nici de stres, nici de oboseală. Poţi închide telefoanele, televizorul, combina muzicală: copilul tău şi familia ta merită. Te poţi scuza în faţa altora. Nu te poţi scuza, pentru absenţă sau neglijenţă, în faţa copilului tău.
Transformă lucrurile “neplăcute” în plăcute. Bineînţeles, nu e neapărat o încântare să te trezeşti dimineaţa, să papi sănătosul mic dejun, chiar dacă nu ai poftă de mâncare, să te îmbraci pentru a înfrunta ploaia, ninsoarea sau chiar căldura toridă deja, nemaivorbind de drumul cu maşina sau transportul în comun. Toate astea pot fi “îndulcite” cu o poantă bine plasată, un haz de necaz, o preferinţă culinară. Identifică cel mai frecvent motiv de stres, observă momentul din zi în care e cel mai probabil să-ţi pierzi răbdarea cu puştiul tău şi aplică apoi o soluţie simplă. Dacă în fiecare dimineaţă e o întreagă aventură să-şi găsească toate caietele şi cărţile pentru şcoală, pune o cutie mare lângă uşă şi învaţă-l să aşeze acolo de cu seară rechizitele şi ghiozdanul pentru a doua zi. Să-şi pregătească şi umeraşul cu haine pentru şcoală, să seteze singur ceasul pentru ora de trezire.
Stresul nu are ce căuta în relaţia copil-părinte. Există întotdeauna loc de o vorbă bună, de un moment de relaxare, zilnic sau săptămânal. O plimbare, un fotbal în parc, o rachetă de tenis, înot, muzică. Un film, adecvat vârstei. Orice, chiar şi prima bere într-un club simpatic, însoţită de un sfat despre amor. E mai bine să înveţe de la tine, la urma urmei, în loc să-şi urmeze anturajul imprevizibil. “Împreună” e cuvântul de ordine.
Învaţă să pui limite răsfăţului. Copilul tău cere mereu laude, aprobare sau, şi mai rău, recompense? Dacă este aşa, pune deoparte portofelul şi schimbă pronumele «eu» din laude în «tu». În loc de «Sunt cu adevărat mândru de tine» spune-i «Ar trebui să fii mândru de tine». Această simplă modificare pune accentul tocmai pe copil, ajută la consolidarea motivaţiei sale interioare şi îl dezvaţă de obiceiul de a aştepta mereu aprobarea ta.
Cicăleala e inutilă într-o familie. Caută să renunţi definitiv la ea. Cu siguranţă, ţipetele sunt contraindicate. Te poţi ajuta de o anumită tonalitate mai “gravă”, dacă vrei neapărat să subliniezi ceva. E de ajuns. Semnalul, odată învăţat ca atare, va fi înţeles. Orice exagerare poate să ducă la evenimente nedorite, cum ar fi fuga de acasă a adolescentului. Revenirea acasă va păstra cicatricile violenţei verbale. Va fi mai greu să repari ceea ce n-ai preîntâmpinat. Dar nu dispera. Întotdeauna se va putea repara ceva. Fii optimist. Străduieşte-te.
Găseşte timp să ţii familia unită, în ciuda programului haotic. Ştim cu toţii că masa luată împreună este importantă, dar uneori e chiar dificil să ne potrivim lucrurile în aşa fel încât să mâncăm împreună. Dar, spre deosebire de prânz (părinţii muncesc, copiii sunt la scoală…), micul-dejun şi mai ales cina sunt gestionabile. E de dorit să aveţi grijă de ele, la fel ca de Paşte sau Crăciun, când familiile se adună. Nu e nevoie să fie ceva pompos. Poate fi o cină frugală. Important e să fiţi împreună. Zilnic.
Hrăneşte încrederea de sine a copilului. Dacă observi că ai căzut în capcana reproşurilor şi a criticii la adresa puştiului tău e vremea să te focalizezi pe chestiunile pozitive. Însă cercetările arată că laudele la întâmplare, oricât ar fi de drăgăstoase, nu reuşesc să sporească încrederea în sine. Laudele şi încurajările cu adresă directă ajută, pentru că aşa copilul înţelege ce acţiuni şi atitudini merită aprobarea ta. Identifică în fiecare zi măcar un lucru bun făcut de copilul tău. Punctează-l în discuţiile cu el şi foloseşte neapărat “pentru că”. Asta amplifica lauda şi o face concretă. Copilul înţelege ce apreciezi tu şi e mult mai probabil să repete fapta. De pildă ai putea să spui «Ai fost atât de bun, pentru că ţi-ai împărţit jucăriile cu prietenii tăi! »
Fondator 
De ce Parenting
Prezentare conferințe 
Testimoniale
Preț
