„ Dovedeste-ti limitarile si poti fi sigur ca sunt ale tale”
– Richard Back
Cand vorbim de viteza de citire este bine sa stim ca sunt mai multe tipuri.
Viteza relativa de citire este viteza cu care citim calculata in cuvinte pe minut fara sa fie corelata cu cat anume retinem din ceea ce citim.
Procetul retinut dintr-un text citit se numeste coeficient de asimilare. Daca retinem de exemplu jumatate din informatia citita coeficientul de asimilare este 0,5.
Oamenii adulti au in medie o viteza relativa de 150 – 200 de cuvinte pe minut si un coeficient de asimilare de 0,2 – 0,25 ( retin circa 20 – 25 % din informatie).
Viteza absoluta (reala) de citire se obtine din viteza relativa de citire corelata cu coeficientul de asimilare. Sa luam exemplul clasic, o persoana adulta care citeste cu 150 de cuvinte pe minut si are un coeficient de 0,2 ( retine 20 % din informatie) va avea o viteza reala de 30 de cuvinte pe minut, viteza infima daca e sa luam in considerare volumul actual de informatii.
Multa lume confunda citirea cu invatarea.
Citirea este activitatea prin care se fadce procesarea informatiei, este ca atunci cand avem de cernut o movila de nisip. Nisipul mai fin trece prin sita formand o noua movila iar cel grosier si pietrele raman de cealalta parte. Sita o reprezinta filtrul pe care il alegem constient sau inconstient pentru a sorta informatia.
Oamenii care posedă multe cunoştinţe citesc, în general, foarte repede, in caz contrar, ei “nu s-ar încadra” pe deplin în timp.
Exersând viteza citirii , merită să se ţină seama de următoarele sfaturi:
1. Când citeşti, nu te mai întoarce la cuvintele citite deja. Deseori citeşti mai încet nu numai din cauza deprinderii de a citi “cuvânt cu cuvânt”, ci şi pentru că citeşti de două sau trei ori aceleaşi cuvinte sau chiar propoziţii. Acest lucru este necesar în cazul textelor ce ţi se par foarte dificile. Dar dacă se întâmplă astfel cu un text uşor, aceasta este o dovadă a faptului că nu îţi concentrezi atenţia asupra a ceea ce faci.
2. Încearcă să citeşti numai cu ochii, fără a pronunţa în şoaptă cuvintele citite. Mulţi au mai păstrat încă deprinderea din anii timpurii de şcoală de a articula (a pronunţa) în şoaptă. Aceasta constituie de la început o piedică în dorinţa de a cuprinde cu privirea câteva cuvinte dintr-o dată, căci la citirea fiecăruia dintre ele se mişcă coardele vocale!
3. După ce ai citit foarte repede o parte a textului, e bine să faci în minte o scurtă trecere. Fiindcă se poate întâmpla – mai ales în fazele de început ale exerciţiului – ca, din cauza îndreptării atenţiei mai ales asupra vitezei cu care citeşti, să uiţi de conţinutul textului… Nu te necăji dacă la primele încercări asta ţi se va întâmpla în revistă a ideilor cuprinse în text. Fiindcă se poate întâmpla – mai ales în fazele de început ale exerciţiului – ca, din cauza îndreptării atenţiei mai ales asupra vitezei cu care citeşti, să uiţi de conţinutul textului… Nu te necăji dacă la primele încercări asta ţi se va întâmpla destul de frecvent. Străduieşte-te să faci atâta vreme exerciţii până când operaţia de a cuprinde cu privirea concomitent câteva cuvinte se va automatiza într-un grad satisfăcător.
4. Acelaşi exerciţiu îl poţi efectua sistematic, timp de cinci minute zilnic, cu ceasul în mână, precum şi cu aceeaşi carte (fiind vorba de aceeaşi treaptă de dificultate a textului). Alege însă o carte pe care nu ai citit-o înainte. Cinci minute încearcă să citeşti foarte repede – cuprinzând cu privirea un număr cât mai mare de cuvinte – apoi repetă în minte textul citit şi verifică cât ai reţinut. În acest mod, efectuând exerciţii pe aceeaşi carte (dar citind de fiecare dată alte pagini), timp de două sau patru săptămâni, vei putea să măsori ce progrese ai făcut în domeniul cititului.
În afară de gradul de dificultate al textului, asupra vitezei de lectură au influenţă, de asemenea, oboseala cititorului, condiţiile de iluminat precum şi conţinutul de oxigen al aerului din încăperea unde acesta citeşte. Uneori, ochelarii aleşi în mod inadecvat, pot da naştere unei boli de ochi care poate împiedica dobândirea deprinderii de a citi rapid.
5. Nu uita însă că singură “înghiţirea rapidă a textului” nu ajunge. In timp ce citeşti – chiar foarte repede – trebuie să şi gândeşti. Este bine, dacă vei găsi puţin timp, să reflectezi asupra celor citite, să notezi unele idei care ţi-au survenit pe parcursul lecturii.
In general vorbind, lucrul acesta merită osteneală. Recunoaşteţi singuri. Se economiseşte timp. Şi încă cum! Spun aceasta pornind de la experienţa proprie; de altfel, nu sunt singurul care afirmă aşa ceva, sau poate cineva dintre voi va dori, de asemenea, să se convingă?
Ai putea fi interesat și de: